La începutul anilor 1970, renumitul om de fotbal Rinus Michels sesizează un lucru considerat de el foarte important; si anume, descreșterea fotbalului de strada din Tarile de Jos. Da, copiii nu mai ieșeau la fotbalul de strada cum erau obișnuiți sa o facă. Da, se poate vedea si la noi acest aspect de ani buni de zile. Oare, a sesizat vreun antrenor de juniori? Da, desigur. S-au luat masuri pentru a se rezolva aceasta problema? Ultima întrebare lasă loc pentru dezbateri. De ce dezbateri, pentru ca unii ar spune ca este de vina tehnologia, cea ce are si ea o parte de vina, alții ar spune ceva de genul “copiii nu mai sunt interesați de sport”, cea ce si acest aspect poate juca un rol important. De ce va spun aceste doua exemple, pentru ca vin din gura antrenorilor de copii, junior pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului.
Cum ar pute fi adresata aceasta problema fundamentala “lipsa fotbalului de strada” in cadrul academiilor de fotbal din tara?
- Aducerea fotbalului de strada in antrenamentele copiilor. Pare simplu, nu-i așa? Hai sa ne aducem aminte cum copii fiind începea o “miuța”. Introduceam câteva reguli; de exemplu, delimitarea terenului, când este henț, mărimea porților, etc… Pana aici totul bine, ar putea cineva spune, ca acest lucrul se întâmplă si la antrenamentele copiilor, adică se implementează câteva reguli si copii pot juca o miuță, mai ales ca este într-un mediu mai organizat. Acum vine partea interesanta. Trecem la următorul punct.
- Poate cineva citind pana aici, a sesizat un factor determinant, si anume, nu era nimeni după margine “cu autoritate” sa intervină asupra jocului. Adică, când sa pasezi, când sa alergi, când sa driblezi, etc…, si jocul de strada era fluid. Mai mult, copiii (printre care mă aflam si eu) nu simțeau cum trecea timpul si cat de mult puteau sa alerge. Foarte putini antrenori de junior cu care am interacționat au afirmat ca in timpul miuțelor ca parte a sesiuni de antrenament, cel mai greu lucru este sa nu faci nimic. Da, nimic, si doar sa observi copiii jucând liberi, lăsându-i singuri sa creeze, sa se descurce in situații neconfortabile pentru ei. Doar observând, ca antrenor probabil vei identifica punctele mai puțin bune si cele forte ale copiilor, si in prealabil sa le adresezi la următoarele sesiuni de antrenamente.
Prin urmare, ca antrenor de junior intervenind prea mult probabil ar putea duce la fragilitatea jucătorilor de a face fata situațiilor neașteptate din timpul jocului de fotbal. Thaleb in cartea sa Antifragil afirma ca “intervenția in industria alimentara nu garantează o hrana mai buna”. Deci, intervenția obsesiva a unui antrenor asupra jucătorilor nu ar putea garanta ca deciziile jucătorilor in timpul meciului vor fi eficiente.
In concluzie, aducerea fotbalului de strada in sesiunile de antrenament cu reguli dar nu cu intervenții obsesive are putea creste curajul, capacitatea jucătorilor de a lua decizii urgente si eficiente in dinamica jocului, creativitatea, si cel mai important bucuria de a juca fotbal.